Pentru un ceas solar simplu, fixează un creion drept într-o bucată de plastilină, așază-l în centrul unui cerc de hârtie și marchează vârful umbrei la ore cunoscute. Copilul va vedea cum se schimbă poziția și lungimea umbrei fără să privească direct spre Soare. Cercurile desenate înainte de observație nu sunt un ceas calibrat; orele se adaugă abia după măsurare.

Activitatea cere o zi cu câteva intervale însorite, o suprafață pe care cercul poate rămâne nemișcat și un adult care supraveghează obiectele ascuțite. Dacă lucrați într-un parc unde hârtia poate fi luată de vânt sau de alți vizitatori, folosiți o tavă ușoară și rămâneți lângă ea. Pe balcon, verificați dinainte dacă balustrada ori clădirea vecină va acoperi cercul după prânz.

Pregătește cercul și reperul vertical

Activitatea NASA pentru construirea unui ceas solar propune un cerc de aproximativ 20 cm, plastilină sau lut și un creion așezat vertical în centru. Poți folosi hârtie refolosită, dacă este suficient de rigidă, ori poți desena cercul pe un carton rămas de la un ambalaj. Lasă suprafața neinscripționată până la prima măsurare. Dacă desenezi dinainte cifrele la distanțe egale, ele nu vor corespunde neapărat pozițiilor observate.

Pune plastilina în centru și apasă baza creionului astfel încât să nu cadă. Vârful ascuțit poate fi orientat în sus doar sub supraveghere; pentru un copil mic, folosește un bețișor cu capetele tocite. Fixează cercul cu bandă adezivă pe o planșetă sau cu greutăți la margine, fără să acoperi traseul umbrei. Notează pe margine unde era orientată planșeta, ca să o poți reașeza în aceeași poziție dacă trebuie mutată.

Nu vă uitați la Soare ca să ghiciți ora. Umbra proiectată pe hârtie este observația suficientă. O altă activitate NASA cu umbre cere un loc plat, ferit pe cât posibil de umbra clădirilor și a copacilor, și un reper ținut perpendicular pe sol. Dacă reperul se înclină între două măsurări, comparația devine înșelătoare.

Marchează ora exactă și fă o predicție

La prima oprire, trasează un punct la vârful umbrei și scrie ora citită pe ceas. Repetă după aproximativ o oră, fără să rotești cercul. Roagă copilul să arate unde crede că va cădea următorul vârf al umbrei, apoi comparați predicția cu punctul real. NASA recomandă tocmai această alternanță dintre marcarea orei și prezicerea următoarei poziții.

Înregistrează și lungimea umbrei, de la baza creionului până la vârful ei, cu o riglă. Nu este obligatoriu să calculați unghiuri. Două puncte apropiate pot arăta totuși diferențe clare de lungime. Spre mijlocul zilei, umbra tinde să fie mai scurtă decât dimineața ori seara; momentul celei mai scurte umbre nu este întotdeauna ora 12:00 de pe ceas. Nu corectați observația ca să se potrivească unui desen din manual.

Dacă trece un nor și umbra dispare, notează „nor” lângă ora respectivă și încercați mai târziu. Dacă cercul a fost mișcat, începeți o serie nouă sau reașezați-l după marcajele făcute; nu uniți fără explicație puncte obținute din poziții diferite. Într-un apartament, poți reduce exercițiul la două sau trei observații, atâta timp cât locul rămâne însorit în acele momente.

Ce poate și ce nu poate arăta ceasul făcut acasă

Ceasul se calibrează pentru locul și ziua în care faceți măsurătorile. NASA explică că poziția umbrelor se schimbă odată cu anotimpul și propune repetarea experimentului după câteva săptămâni. Un punct notat la 15:00 în octombrie nu trebuie prezentat drept marcaj universal pentru aceeași oră în iunie. Păstrați data pe verso și comparați desenul la o vizită ulterioară.

Poți folosi exercițiul pentru a vorbi despre observație și verificare: ce s-a schimbat în realitate, ce ați presupus și ce condiție a stricat măsurarea. Este o continuare firească a hărții simple a parcului, unde copilul notează repere văzute, și a comparației dintre frunzele căzute. La final, păstrați cercul cu orele și data, nu o fotografie în care s-ar putea vedea locația exactă a copilului.